Sindromul cuibului - demolări şi redecorări

Sursa foto

Se spune că femeile însărcinate dezvoltă înainte de sarcină sindromul cuibului, 'nesting' cum îl numesc americanii. Cel puţin în cazul meu e perfect valabil aşa că de aproape o săptămână apartamentul nostru a devenit un şantier de redecorare a cuibului pentru viitoarea găzduire a noului membru al familiei. 

În astfel de proiecte prima parte e întotdeauna cea mai neplăcută: demolarea. Praful, gălăgia şi înghesuiala îmi dau dureri de cap şi mici momente de frustrare dar mă strădui să reţin că după ce termină ei cu mizeria pot să continui eu cu curăţenia şi redecorarea.

Din această cauză cât şi pentru că zilele trecute nu am avut acces la internet de acasă am cam lipsit de pe blog şi am întrerupt deocamdată şi proiectul Versetul zilei, întrerupere care preconizez că o să continue până le văd din nou pe toate la locul lor...

----

Vorbind despre demolări şi redecorări mi-am adus aminte de un alt fel de casă, un alt fel de constructor şi o altfel de demolare:

-Doamne, sunt salvat! Sunt liber!
Casa mea a Ta e toata!
Nu mai pleci de-aici Isuse,
niciodată!
Intra ca Stapân pe veci.
schimbă totul cum Îti place,
fă ce vrei, dar nu mai pleci!…

 Fericit si plin de pace,
Domnul iute Îşi sumete
mânecile Lui de in.
zboara sticlele de vin,
veştejitele buchete,
scrumiere şi brichete,
toată spuma de venin.

Da. A fost învins duşmanul!
Se înaltă-n soare schele…
Cu luciri de baionete,
bate, bate târnăcopul
în perete.

Lumea plina de mirare,
trecători, prieteni, rude,
toţi se-ntreabă: Ce-o fi oare?
Iar Zidarul le răspunde:

“deocamdata, demolare!”

Recunoaşteţi poezia, autorul? O puteţi [re]citi în întregime aici.